Artistul
(repostare, in memoriam)
Azi, e trist artistul.
Şi-a pus sufletul în cui.
Nimeni nu mai vrea să ştie
care este povestea lui.
Nici lacrimi nu mai are,
le-a dus la amanet.
Se-ncuie în visare,
se ascunde-ntr-un sonet.
Ar mai avea multe de spus,
dar nu mai are spectatori,
căci ei, pe rând, cu toţi, s-au dus,
spre alte lumi, spre alte zări.
Şi-a aşezat sufletul în palme
şi l-a dăruit mereu.
N-a simţit sete, n-a simţit foame,
tot timpul “voi”, mai deloc “eu”.
Azi, bietul artist e trist.
Îşi lasă, încet, fruntea în palmă,
pe ecran, scrie “SFÂRŞIT”,
iar el nu vrea decât să doarmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu