GHIMBIRUL

totul despre ghimbir Ghimbirul (Zingiber officinale) Ghimbirul face parte din familia Zingiberaceae, care îsi are originea în Sudul Chinei sau în India. Este o planta erbacee cu un rizom (sau radacina) aromatic bogat în uleiuri eterice. În prezent se cultiva în toata regiunea tropicala si subtropicala, in Asia, India produce aproximativ. Jumatate din recolta mondiala, în Brazilia, Jamaica si Nigeria al carui ghimbir este foarte iute si lipsit de aroma. Ghimbirul este o specie perena care are nevoie de o temperatura ridicata ?i constanta precum si de o umiditate permanenta pentru a se dezvolta corespunzator. Rizomul de ghimbir are o forma neregulata, contorsionata si e noduros, atingând pâna la 5-6 centimetri în lungime. Ghimbirul e deosebit de pre?uit în bucatariile orientale: chineza, indiana, tailandeza. Ghimbirul este comercializat sub mai multe forme. Radacini întregi, proaspete care au o culoare galben-deschis la interior, iar coaja de diferite nuante cafenii. Ghimbirul jamaican, de culoare galben deschis, este socotit de cea mai buna calitate. Ghimbirul african si indian are o coaja mai inchisa la culoare si este de calitate mai slaba, cu exceptia celui din Kenya. Rizomii întregi au gustul cel mai proaspat. Se comercializeaza radacinile uscate, ”negre” , cu coaja cu tot, sau ”albe” (fara coaja). Radacina se comercializeaza întreaga sau taiata feliute, sau pudra, care are o culoare galben-deschis si este obtinuta prin macinarea radacinii uscate. Se mai comercializeaza, de asemenea, conservata, din radacini tinere, decojite, taiate feliute fierte într-un sirop gros de zahar. De asemenea, mai exista si sub cristalizata, sau ghimbir murat. În bucataria asiatica, ghimbirul este utilizat aproape exclusiv proaspat, feliat, tocat sau zdrobit sau infuzat în sosul mâncarii si îndepartat când ca s-a ajuns la aroma dorita. Ghimbirul proaspat poate fi pastrat cateva saptamani în frigider. În stare uscata, trebuie lovit (nu foarte tare ca sa nu fie strivit) pentru ca fibrele sa se deschida. INDICATII. Recunoscut de asiatici înca din secolul I ca o planta medicinala cu efecte rapide asupra problemelor reumatice si digestive, ghimbirul este studiat acum în vestite laboratoare de medicii europeni. Cand a fost descoperita, radacina de ghimbir era folosita ca un agent antiinflamator si împotriva senzatiei de voma. Specialistii precizeaza ca mii de ani ghimbirul a fost administrat, în special, bolnavilor cu artrita reumatoida. Actiunea sa antiinflamatoare l-a recomandat cu succes acestei categorii de bolnavi. Fitoterapeutii au constatat ca, spre deosebire de medicamentele alopate, ghimbirul scuteste aceasta categorie de bolnavi de efectele secundare ale medicamentelor folosite pe termen lung - mai ales ulcerele de stomac. Cercetarile continua în acest sens, pentru a se dovedi cum poate sa neutralizeze planta acizii inflamatori din articulatii. Specialistii homeopati au ajuns la concluzia ca ghimbirul mai poate înlatura greata ce se datoreaza deplasarii cu masina, avionul sau vaporul. Un alt studiu a dovedit efectele plantei, dupa interventii chirurgicale, care impun anestezia generala. Un test efectuat asupra unui lot de 30 de femei care au fost supuse anesteziei generale în timpul unor interventii ginecologice a demonstrat efectele sale puternice în combaterea starii de voma. Ceaiul din radacina de ghimbir s-a dovedit eficient si în tratamentul bolnavilor de cancer care au facut chimioterapie. De aceea este studiat si pentru proprietatile sale anticancerigene. În privinta greturilor „de miscare", planta a dat rezultate excelente într-un procent impresionant - de peste 90% la persoanele care au testat-o. Pe langa faptul ca le înlatura greata, ghimbirul îi ajuta si pe cei cu ameteli si vertijuri. Ceai de ghimbir: radacina se taie în felii subtiri care se pun în strecuratoarea cu ceai asezata deasupra ceainicului. Se toarna apa fierbinte peste radacina si dupa 10 minute ceaiul poate fi îndulcit cu miere poliflora. În cazurile de gripa, însotite de voma, ceaiul de ghimbir se îndulceste cu miere de padure. Si asmaticii pot beneficia de ajutorul acestei plante. Se combina parti egale de ghimbir si morcovi (radacinile trebuie rase si apoi stoarcem sucul). Se administreaza cate doua lingurite înainte de fiecare masa, cu ceai de ghimbir. Dupa o masa copioasa, infuzia de ghimbir este ideala si ajuta la eliminarea gazelor din stomac sau intestine. Ca afrodisiac este folosita mai ales radacina. Ghimbirul intra in multe combinatii afrodisiace alaturi de miere, cardamon, scortisoara si alte plante aromatice. Pentru sporirea apetitului sexual, marirea energiei sexuale, se recomanda cu un sfert/jumatate de ora inaintea jocului amoros luarea a 2 linguri de miere bine amestecata cu 2-3 varfuri de cutit de ghimbir si un varf de cutit de piper. Desi nu este folosit ca "afrodisiac forte" ghimbirul are o utilizare foarte larga datorita efectelor sale deosebite asupra dispozitiei launtrice. Printre efectele benefice ale ghimbirului mentionam: inlaturarea starii de moleseala, a plictiselii sau a blazarii, redarea acuitatii gustative. Este una din ierburile menite sa trezeasca si sa reinvioreze fiinta. UTILIZARI EXTERNE. Industria parfumurilor: gratie uleiului esential pe care îl contine, rizomul de ghimbir emana o savoare de lamâie piperata si confera astfel caldura si personalitate parfumurilor. Industria cosmeticelor: La spitalele din Beijing, este utilizat în tratamentul alopeciilor (cheliilor) sub forma de rondele proaspete. Cosmetologii europeni au fabricat lotiuni cu ghimbir pentru tonificarea si revitalizarea parului. Lotiunile de corp pe baza de ghimbir au efecte de întinerire: hranesc epiderma si îi confera finete si suplete. Fiind bogat în magneziu, fosfor si acizi aminati, ghimbirul este omniprezent în formule revitalizante ale cremelor de fata. Medicina alternativa: Moleculele aromatice de ghimbir trimit impulsuri creierului imediat ce ating pielea, relaxând si detensionând musculatura. Radacina încalzeste meridianele de acupunctura. Terapeutii folosesc uleiurile aromatice de ghimbir pentru frictionarea zonelor unde se acumuleaza tensiuni negative: tâmpla, ceafa, încheieturi. Ghimbirul are, dupa cate se stie la ora actuala, aproape 500 de compusi identificati, multi cu activitati biologice cunoscute, actionand in mod complementar pentru a produce beneficii biologice profunde. Fiecare compus are un anume efect, fie influentand o anumita enzima sau proteina, fie sprijinind activitatea altor compusi. * priveaza celulele de cancer prostatic de combustibilul lor de crestere; * inhiba crearea prostaglandinei PGE2 care produce efecte anti-febra puternice; * echilibreaza producerea de prostaglandine inflamatorii PGE3 si PG12, care regleaza productia de compusi care dilata arterele; * restabileste in mod sigur functionarea sanatoasa a trombocitelorprin inhibarea formarii unui grup numit tromboxan (probabil principalul motiv pentru care oamenii iau aspirina); * reduce prostaglandinele care sensibilizeaza receptorii durerii din terminatiile nervoase, demonstrand efecte puternic analgezice; * are efecte importante anti-ulcer comparabile cu ale multora dintre medicamentele eliberate pe baza de reteta; * contine melatonina, care regleaza ritmurile circadiene ale organismului si stimuleaza astfel activitatea corpului si somnul; * in total, planta are de 180 de ori mai multe enzime pentru digestia proteinelor decat legendara papaya. Aceasta este maretia plantei si cea mai clara ilustrare a cat de mult difera abordarea traditionala pe baza de plante fata de "moda" de acum a medicamentelor de sinteza. Poate ca ar trebui sa ne amintim cuvintele lui Hipocrate, cel mai vestit medic al lumii occidentale, care a spus ca trebuie ca medicamentul sa ne fie hrana, iar hrana sa ne fie medicament.