duminică, 24 martie 2013

Lucian Avramescu

Niște cefe. Și ce cefe! Ceafa, bine dezvoltată, lată ca de bivol, consistentă în valuri de osânză (osânza nu se mai depune doar pe burtă, ci s-a cuibărit în cefe), surghiunind un guler de cămașă mereu neîncăpător, ceafa ar putea urca în numismatică și heraldică. Ceafa te întâmpină plictisită, într-un birou devenit prea strâmt pentru câtă îngâmfare conține ceafa care îl locuiește, ceafa petrece în restaurante de lux și cară cu avionul o gagică în Africa de Sud pentru o noapte. Acolo, de atâta drum și grandomanie, ceafa ar putea să adoarmă uitând de ce a adus acolo o silfidă înmuiată în afrodisiace, sforăie toată noaptea ceafa iar a doua zi, avionul musai particular o cară în Tanganica unde are de semnat o mânărie. Aseară am văzut la televizor o bogată colecție de cefe. Le-aș putea numi cefele regimului Băsescu. Au și alții cefe, dar cefele băsiste întrec prin consistență și lustru toate cefele de pe pământ. Mă gândesc dacă undeva, într-un țarc, nu s-ar cuveni un monument colectiv de cefe, vizionabil în posteritate și amintind simbolul suprem al acestor vremuri. Bronzul lor caricatural ar vorbi viitorimii despre cât de jos poate luneca, mâncat de cariile corupției, trădării și jafului național, un regim. Pozele scoase aseară purtau și nume. Unul e al lui Blejnar. Ceafa Blejnar e purtată pe două picioare care calcă crăcănat, de parcă între ele ar sta atârnat un geamantan. Un geamantan cu bani, firește, să nu-și lase cineva să-i zburde insultător fantezia. Blejnar, pe care Băsescu nu-l cunoaște, dar îl alintă telefonic pe numele mic, e ceafa care a alimentat numeroase alte cefe politice și a subțiat, sugându-le banii și drepturile, milioane de amărâți. Ceafa lui Blejnar ne e familiară. El și când vorbește în televizor sau stă în prezidii pare a fi cu spatele la public, chiar dacă ceafa lui, care e de jur împrejur, clipește cu doi ochi șireți. Lângă el, la intrarea într-un restaurant de lux (cefele nu-și îngăduie decât luxul) își târa pașii ceafa ușierului lui și omului lui însărcinat cu transportul și repartiția banilor, așa scrie presa, unul dispărut acum și rămas în peisaj doar cu nevasta. Madam Marta, soața, a fost găsită proxenetă, codoașă, conducând cu mână forte spre paturi scumpe dame de profesie curve. Plătite gras, aceste meseriașe, numai fițe și nazuri și gâlci de orgoliu, sunt livrabile, ca pachetele de vacă Kobe, pe mii de euro, cu toate că nu fac nimic în plus față de țigăncile de pe centura Ploieștilor, plătite cu un pachet de țigări și, adeseori, un dos de labă, dovadă că multe nu mai au dinți. Scoși fie de clienți, fie de pești, și unii și alții nemulțumiți. Coana Marta, ziceam, completa munca cu gologanii a soțului – au descoperit procurorii – prestând și ea direct, ca un exemplu pentru obositele și îngâmfatele ei angajate. Spiritul democratic al unui lider poate fi probat și pe saltea. În restaurantul cu pricina, ne arată Gâdea, într-o emisiune de respirație intensă, erau depistabile și cefele lui Videanu, rumen și bronzat mereu, și Ionescu, unul care nu e doar prieten cu fostul ministru al hidrocentralelor, ci și cuscrul lui Băsescu. Lângă cefele astea, în poză încăpea, pe aceeași ușă de crâșmă aurită și un nene cu stele mari din servicii, că na, nu s-o ține o paranghelie patriotică fără un reprezentant de acolo. De ce patriotică? Fiindcă, așa cum i-a învățat Băsescu, la restaurant nu bagi doar friptane, udate cu spirtoase, în burdihan, ci faci guverne, destrami partide, promovezi fuste și transmiți mesaje de amenințare. La crâșmă se face marea politică de cefe. Cum naiba, într-o țară pe butuci, cu atâția oameni coșcoviți de sărăcie, încap atâtea cefe? - iată o întrebare la care nici CSAT-ul, atâta vreme cât Băsescu îi e în frunte, nu poate răspunde, cu toate că ar avea obligația s-o facă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Pagini