joi, 24 aprilie 2014

Dieta cu tărâţe de grâu

Dieta cu tărâţe de grâu
Fără îndoială, dieta cu tărâţe de grâu este mai puţin cunoscută. Datorită substanţelor active conţinute : beta-caroten din belşug, complexul B, minerale, aminoacizi, inclusiv aminoacizi graşi esenţiali şi carbohidraţi, dieta cu tărâţe de grâu este indicată în combaterea multor afecţiuni : demineralizări, afecţiuni endocrine, neuro-musculare, cardiace, digestive, obezitate, convalescenţă, rahitism, anemii severe şi rahitism. Iar lista recomandărilor nu se opreşte aici.
Avantajele dietei
Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fototerapie şi nutriţie , precizează că dieta cu tărâţe a dat rezultate foarte bune şi în obezitate: Nu există riscuri pentru cei care urmează această dietă, nu are contraindicaţii nici pentru copiii obezi, nu creează dependenţă şi are efecte sigure pe termen lung.
Cum urmăm dieta
În Faza 1: Se administrează pulberea de tărâţe (2 linguriţe) de trei-cinci pe zi, înaintea oricărei mese. Cercetătorii au ajuns la concluzia că tărâţele de grâu conţin substanţe care "îmblânzesc" alimentele ajunse în stomac, uşurând procesul de digestie. Praful de tărâţe se poate combina cu orice lichid-ceai, suc, ciorbă, dar temperatura lichidului nu trebuie să depăşească 4o grade Celsius pentru a proteja puterea vitaminelor. Tărâţele sunt săţioase şi cel care urmează această dietă mănâncă mai puţin fără să aibă probleme de sănătate .
Faza 2: După 15 zile, cine doreşte să slăbească mai repede, pe lângă tărâţe va bea şi ceai verde sau apă caldă , înaintea fiecărei mese. Astfel se diluează sucurile gastrice şi dispare senzaţia de foame.
Pentru a completa doza de calciu, care lipseşte din tărâţe, se introduc în meniu două-trei porţii de iaurt .
O zi pe săptămână va fi dedicată fructelor şi legumelor crude. Avantajul: se catifelează pielea şi se vindecă defectele acesteia, dacă este cazul.
Banana trebuie să ţină loc de aperitiv
După cină, obligatoriu, se beau două ceaiuri fierbinţi de tei, de soc sau de ceai verde. Acestea ajută la arderea caloriilor.
Cine doreşte se poate răsfăţa şi cu o linguriţă de miere, după fiecare masă.
În urma acestei diete (care durează 30 de zile), se menţine greutatea obţinută în acest interval.

Dar, o dată pe săptămână, cine a urmat dieta este bine să nu renunţe la 6-8 linguriţe de tărâţe.

marți, 22 aprilie 2014

ALIMENTATIA ECHILIBRATA

Alimentatia sanatoasa
Alimentatia reprezinta domeniul in care se fac cele mai grave erori. Omul modern se hraneste intr-un mod nesanatos, mananca prost si mult. Asa se face ca o persoana din doua sufera de exces de greutate (depasirea cu peste 10% a greutatii normale). Aceasta are efect nefast asupra sistemului osos, a scheletului si asupra aparatului motor, in special asupra partii inferioare a corpului. Cu cat excesul in greutate este mai mare cu atat creste si procentajul persoanelor care sufera de maladii coronariene (angina pectorala, infarct miocardic, ateroscleroza), sau cu afectiuni cancerigene, cum ar fi cancerul intestinelor. Statisticile arata ca peste 30% dintre obezi mor din cauza bolilor de ficat sau a diabetului. De asemenea obezii pot avea probleme mult mai mari decat cei cu greutate normala in cazul unor inteventii chirurgicale.
Cea mai mare greseala facuta in domeniul nutritiei, priveste absorbtia excesiva a hidratilor de carbon, care sunt lipsiti de valoare nutritiva si care se gasesc in: zahar, dulciuri, faina, bauturi alcoolice. Acestea sunt transformate de organism in depuneri de grasimi.
Obezii se afla in interiorul unui cerc vicios. Grasimea nu mai este la moda, iar mass media infatiseaza saptamanal o imagine care contravine modului de viata a persoanei obeze. Astfel, aceasta se confrunta, mai mult sau mai putin, cu un stres psiho-social, iar reactia ei este, in general, sa manance tot mai mult.
Multe persoane, in special femei, iau medicamente de sinteza pentru slabit, care au efectul de a le suprima pofta de mancare, actionand ca un laxativ. Folosirea permanenta a acestor medicamente creaza dependenta si perturba metabolismul apei si a sarurilor din organism, provocand edeme, rinichii sunt afectati, se produc tulburari psihice si de ritm cardiac. Au aparut regimurile pe baza de pulberi, care, in prima faza, produc o scadere insemnata in greutate, deoarece organismul pierde multa apa, dar nu scade si grasimea.
Toate aceste cure de slabire restrictive au marele dezavantaj ca persoana nu invata sa-si inlocuiasca modul de nutritie nesanatos cu obiceiuri alimentare mai bune, astfel ca majoritatea isi regasesc vechea greutate la numai cateva saptamani de la terminarea regimului, ele fiind mai dezechilibrate decat inainte din acest punct de vedere.
 Regimul disociat propune o alternativa blanda si eficace, pe termen lung, in curele radicale si restrictive, care au ca scop scaderea greutatii prin prevenirea persoanei de anumite alimente. Aceasta inseamna ca unele alimente se potrivesc mai bine intre ele decat altele. Daca alimentele care nu se potrivesc se consuma impreuna, se produce pentru o scurta durata o dereglare digestiva, in primul rand balonare, apoi o marire a organelor digestive.
Digestia are loc mai usor daca sucurile gastrice prelucreaza un singur fel de alimente. De exemplu, legumele verzi se potrivesc cu carnea, decat cele care contin amidon, deoarece acestea din urma se digera in mediu alcalin, spre deosebire de carne careia ii trebuie un mediu acid.
Este importanta separarea proteinelor de glucide, care practic nu este posibila 100%, dar daca se reuseste sa se rezolve la doua treimi din alimente este foarte bine.
Alimentele cu calorii negative sunt cele consumatoare de grasimi. In cea mai mare parte sunt reprezentate de legume, fructe si condimente si sunt bogate in saruri minerale, vitamine, contin putine proteine si hidrati de carbon, iar procentul lor caloric va fi de 90 de calorii la 100 de grame. Pe de alta parte aceste alimente au in compunerea lor peste 90-95% apa. Consumarea in mod regulat a acestor alimente produce un efect caloric negativ, care duce la o pierdere in greutate.
Busuiocul, cimbrul, mararul, usturoiul, patrunjelul, menta, salvia, cimbrisorul, chimionul, ienuparul pe langa faptul ca amelioreaza mult gustul mancarii, contribuie la procesul de digerare si eliminare a grasimilor.
Fructele cum ar fi: ananasul, merele, portocalele, capsunele, afinele, zmeura, mango, grapefruit, lamaia au rol in distrugerea proteinelor.
O hrana sanatoasa este o hrana proaspata, variata, bogata in substante vitale, alcalina, cu multe vitamine, cu saruri minerale si oligoelemente.
Este recomandat ca de trei ori pe saptamana sa nu se consume carne, aceasta fiind inlocuita cu preparate din soia.
Nevoile zilnice de aminoacizi se pot acoperi prin consumarea a 100 gr. de grau integral sau orez nedecorticat. Se vor consuma legume proaspete, care contin substante vegetale bioactive (glucosinolate, flavonaide) cum ar fi: cartofi, linte, mazare, fasole verde, varza, broccoli, rosii, fulgi din cereale, paine integrala, gris, orez nedecorticat, grau incoltit sau germeni de grau. Substantele bioactive distrug radicalii liberi care sunt responsabili pentru evolutia cancerului.
Se recomanda hrana care nu a fost congelata, conservata, rafinata, evitandu-se alimentele care au fost prelucrate industrial, cum ar fi zaharul rafinat, faina alba, uleiul rafinat, conservele.
Unele condimente au efect de stimulare a digestiei si metabolismului (cimbrul), altele actioneaza impotriva imbolnavirilor (chimenul, cimbrul, mararul), sau sunt diuretice (ceapa, ienuparul).
Se vor consuma numai grasimi vegetale naturale, unt, margarina sau ulei presat la rece. Se vor evita alimentele cu continut mare de candiu (metal nociv pentru sanatate si care provoaca leziuni renale) cum ar fi: ciupercile de padure, organele de porc, pateul de ficat.
La prepararea alimentelor trebuie avut grija ca acestea sa se fiarba mai mult decat este nevoie, deoarece se distrug substantele nutritive. Trebuie avut grija la mancarurile cu prajeli si sosuri, deoarece nu sunt sanatoase. Afumarea alimentelor si prajirea lor in grasime animala sau ulei incins produce la suprafata acestora o crusta maronie (care este o oxidare toxica), precum si deseuri grasoase, care sunt cauza tulburarilor digestive si a gravelor probleme de sanatate (ateroscleroza, bolile canceroase). Cel mai indicat este ca alimentele sa fie preparate la aburi, prin fierbere in apa sau la gratar, ele pastrandu-si gustul, culoarea si valoarea nutritiva.
Ar trebui respectate cateva reguli privind modul in care ne alimentam sanatos:
- se mananca incet, avand timp suficient pentru consumarea mancarurilor, fara stres, fara intreruperi (ridicare de la masa pentru rezolvarea unor probleme), intr-o atmosfera de calm si liniste;
- cu 15-20 de minute inainte de masa principala se poate consuma o salata sau un mic aperitiv, pentru a se micsora senzatia de foame, marind satietatea;
- se mananca pe saturate, dar nu mai mult, chiar daca mancarea este foarte buna si gustoasa;
- se mananca la ore fixe;
- nu se "sare" peste mese si nici nu se inlocuieste masa cu o felie de paine cu unt;
- se mesteca mult si bine, hrana trebuind faramitata inainte de a se inghiti, pentru a usura munca stomacului;
- nu se beau lichide in timpul meselor, deoarece digestia este mai dificila, producandu-se mai mult acid in stomac;
- dupa ora 17 nu se consuma mese imbelsugate, bogate in proteine, greu de digerat, iar cu 2 ore inainte de culcare nu se mananca nimic;
- se recomanda impartirea celor 3 mese principale in cantitati mai mici, in 5-6 mese pe zi;
- se mananca numai cand apare senzatia de foame, fiind interzisa consumarea alimentelor de plictiseala sau pentru omorarea timpului;
- nu se mananca cu lacomie, iar portiile de mancare sa fie moderate;
- este indicata tinerea postului o zi pe saptamana, pentru eliminarea toxinelor si odihnirea organelor. Pe durata postului se beau multe lichide, apa plata, sucuri naturale din fructe, ceaiuri, cam 2-3 litri esalonat pe toata ziua;
- seara, inainte de culcare se poate bea o cana cu lapte cald, eventual indulcit cu miere de albine, sau o cana cu ceai din plante medicinale (tei, musetel)
ALIMENTATIA ECHILIBRATA
A OMULUI SANATOS
      Intr-o carte care n-ar trebui sa lipseasca din nici o casa, dr. PAVEL CHIRILA „denunta” dusmanii sanatatii, ascunsi printre alimentele din farfurii
     
Ati auzit, desigur, despre alimentele toxice prezente in hrana noastra de zi cu zi. Ati aflat, de pilda, despre carnea din magazine, contaminata, adesea, cu substante daunatoare, stiti ca modificarea genetica a legumelor este un fenomen care ia o amploare universala sau ca apa pe care o bem este, adesea, o sursa de infectie si de boala. Desi semnale de alarma se trag peste tot, le receptionam disparat si nu luam, asa cum ar trebui, masuri radicale. Stim ca ceva este gresit in alimentatia noastra, dar nu stim exact ce, nu stim in ce masura si mai ales cat de mult ne afecteaza sau ne va afecta acest lucru. Din fericire, o carte de referinta, aparuta recent, lumineaza aceasta zona obscura. Scrisa de dr. Pavel Chirila, un medic cu mare experienta de spital, dar si de terapii naturiste, Alimentatia echilibrata a omului sanatos este o sinteza tulburatoare despre factorii toxici cuprinsi in alimentatia noastra de zi cu zi. Un compendiu exhaustiv, cu informatii privitoare la pericolele cuprinse in alimentele pe care le ingeram si care ar trebui cunoscute de fiecare dintre noi. Va oferim, in continuare, cateva informatii cuprinse in carte, menite sa va ajute sa raspundeti corect la intrebarea pusa in titlul acestui articol: „Stim ce mancam si ce bem?”.
Painea
     Aproape 80% din painea consumata in prezent este alba, obtinuta dintr-o faina din care s-au eliminat practic toate fibrele alimentare, vitaminele si mineralele esentiale. Rezultatul: un aliment gustos, cu destul de multe calorii si cu o valoare nutritiva aproape de zero. Mai mult, pentru ca nu intotdeauna graul din care se face faina alba este bun, s-a raspandit moda „amelioratorilor”. Ce sunt acestia? Nimic altceva decat celebrele E-uri, despre care vom vorbi mai tarziu. Efectele asupra sanatatii ale consumului acestei paini albe sunt cat se poate de... negre. Absenta fibrelor alimentare, care sunt continute de coaja graului si sunt eliminate in procesul de obtinere a fainii albe, favorizeaza obezitatea, constipatia si acumularea de toxine in organism (prin blocarea proceselor de eliminare). Deficitul de vitamine din complexul B (care sunt, de asemenea, eliminate in procesul de productie) si de aminoacizi duce la slabirea functiei imunitare, favorizeaza dezechilibrele hormonale, tulburarile de crestere la copii etc. Saracirea in magneziu si calciu duce la boli osoase, rahitism, tulburari nervoase. Cu alte cuvinte, alba noastra paine cea de toate zilele este un inamic al sanatatii care opereaza lent si constant asupra fiecaruia dintre noi. Sa invatam sa-l contracaram.
     
Solutii: cel mai bine este sa consumam painea integrala sau graham, care sunt mult mai bogate in fibre si vitamine. Trebuie insa sa cunoastem continutul acestor varietati de paine, pentru ca in ultima vreme, ele sunt „asezonate” cu cantitati impresionante de aditivi sintetici. O solutie este si consumul zilnic de fulgi de cereale integrale (grau, ovaz, orz).
Sarea
     Poate cunoasteti faptul ca, acum aproximativ un an, s-a emis o ordonanta care cerea in mod expres ca sarea din comert sa fie iodata. De ce? Se spunea ca in acest fel vor fi combatute afectiunile tiroidiene, produse de deficientele de iod. O idee „generoasa”, care a facut ca in scurta vreme, rafturile din magazine sa fie invadate numai de sare iodata. Din fericire, au existat si cercetatori care nu s-au multumit cu versiunea oficiala a efectelor benefice ale acestei operatiuni, facand studii minutioase in acest sens. Iata ce au aflat ei: consumul mare de iod sporeste incidenta unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de iod produce alergie si mareste intoleranta la substantele folosite in radiologie, care contin acest element. In fine, in Tasmania, tara care a „beneficiat” de iodarea obligatorie a sarii si a altor alimente, s-a remarcat faptul ca rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori.
     O alta varietate a acestui condiment, sarea fina, prezenta adesea pe mesele noastre, ascunde un lucru pe care putini dintre noi il stiu: ea este tratata cu E535, adica... ferocianura de sodiu, un fel de Rosia Montana in avanpremiera, o substanta despre a carei toxicitate nu mai este necesar sa vorbim. Si inca un lucru: sarea fina nu contine aproape deloc magneziu (spre deosebire de sarea gema), un mineral esential pentru sanatatea sistemului cardiovascular. Unii cardiologi sustin chiar ca anumite maladii ale inimii si sistemului vascular ar fi cauzate, in mare masura, de aceasta sare fina, saracita in acest mineral esential.
     
Solutii: mai ales in magazinele naturiste putem gasi fie sare gema neiodata, fie sare marina, care nu a fost supusa la acest tratament. Consumati numai aceste tipuri naturale de sare.
Apa
     In prezent, apa de consum din toate zonele urbane este obtinuta din surse de suprafata, adica din rauri si din lacuri de acumulare. Problema este ca in aceste ape se deverseaza anual, la nivelul tarii noastre, nu mai putin de sase milioane de tone de poluanti chimici si biologici. In aceste conditii, apa devine inutilizabila in forma in care ea este captata, si atunci s-a recurs la tratarea ei in statiile de epurare. Cum se face aceasta tratare? In primul rand, prin adaugarea de clor (circa jumatate de gram la un litru de apa), pentru a elimina bacteriile si alte organisme parazite. Din pacate, studiile facute in foarte multe tari, in care se foloseste apa dezinfectata prin acest procedeu, au pus in evidenta urmatorul aspect: consumul de apa cu clor sporeste incidenta cancerului de rect, de colon, gastric si renal. Mai mult, este un factor agravant in boli cum ar fi gastrita, colita, anumite tulburari de digestie si asimilatie. In plus, deoarece uneori apele sunt foarte poluate biologic sau sunt incorect tratate, ele ajung in retelele noastre contaminate, asa incat multe epidemii au ca sursa robinetul. La noi in tara este exemplificatoare in acest sens infestarea a zeci de mii de persoane cu de acum celebrul protozoar Giardia lambria, care produce tulburari digestive, accese de febra, inapetenta, manifestari alergice etc. Daca adaugam la aceasta faptul ca apa din retelele si chiar din fantanile multor regiuni este infestata si cu pesticide ori nitriti din ingrasamintele chimice (substante cu efect cancerigen si alergen foarte puternic), obtinem o imagine exacta asupra pericolelor la care ne expunem doar consumand zilnic apa necesara.
     
Solutii: pentru baut, cel mai bine este sa folosim apa minerala sau plata. Pentru a obtine apa necesara gatitului, se utilizeaza un dispozitiv de filtrare, care poate avea o eficienta foarte mare. Intr-unul din numerele recente ale revistei noastre, s-a vorbit pe larg despre acest aspect.
Legumele si fructele modificate genetic
     Ati remarcat ca in ultimii ani, majoritatea rosiilor pe care le cumparam nu mai au nici mirosul si nici aroma pe care le aveau cand cresteau in gradinile taranilor? La fel se intampla si cu soiurile aratoase de morcovi, mere sau struguri, aduse, cel mai frecvent, prin import. Ei bine, aceste „realizari” le datoram ingineriei genetice aplicate fara discernamant, ale carei prime victime suntem pe cale de a deveni. In ultimele doua decenii, cercetatorii au reusit sa atinga adevarate performante in modificarea zestrei genetice a fructelor, legumelor si, mai nou, chiar a animalelor. Ei au produs deliberat mutatii menite sa provoace cresterea accelerata a fructelor si legumelor, sa dea productii record si chiar sa se apere singure de daunatori. Legea pe care ei au ignorat-o, insa, este una simpla: amplificarea artificiala a unei calitati va duce automat la atrofierea celorlalte. Un mar modificat genetic este mare, are o culoare foarte frumoasa si arata foarte atragator, in schimb are un parfum slab sau inexistent, este fad (fiind sarac in zaharuri naturale atat cantitativ, cat si ca diversitate) si cu un continut foarte mic de minerale si vitamine. Acelasi lucru s-a petrecut si se petrece cu aproape fiecare organism modificat genetic, in incercarea de a „pacali” natura. Consecinta: in Occident, si mai nou si la noi, vegetalele nu mai sunt o sursa consistenta de factori nutritivi, ceea ce favorizeaza o multitudine de boli si sindroame, de la tulburarile de crestere si de dezvoltare ale copiilor la bolile degenerative, la tulburarile hormonale sau obezitate.
     
Solutii: preferati sa va faceti aprovizionarea cu fructe si legume, in pietele unde sunt producatori autohtoni, care in buna parte mai cultiva soiuri locale, nemodificate genetic. Evitati aprovizionarea cu astfel de produse agricole din supermarket-uri, unde majoritatea lor sunt din import si au suferit asemenea modificari.
Carnea
     Cresterea animalelor pentru carne este foarte costisitoare si neeconomica. Solutia gasita: cresterea lor intensiva. Cum se face aceasta? In ferme sau in incubatoare ingemanate cu lagarele de concentrare, lipsite de spatiu si de lumina suficiente, unde animalul primeste ca hrana faina de oase, combinata cu propriile sale excremente si tot felul de vitamine sintetice. Apoi, viitoarele victime sunt injectate cu antibiotice si hormoni de crestere, sunt umflate cu vitamine. Rezultatul: o carne care contine toate substantele chimice administrate de-a lungul scurtei si chinuitei vieti a animalului in cauza. Consumul acestei carni este o garantie sigura pentru declansarea unui cortegiu de boli, incepand cu cele gastrice si intestinale, continuand cu tulburarile de apetit si obezitate si terminand cu teribila boala canceroasa, la care sunt foarte expusi toti mancatorii de carne. In prezent, industria carnii din Occident trece printr-o adevarata criza, produsa de numeroasele imbolnaviri constatate la oamenii care consuma asemenea produse. O alta criza, mai recenta, a fost produsa de epidemiile din crescatoriile sus amintite, cea mai celebra fiind asa-numita „boala a vacii nebune”.
     
Solutia: cel mai simplu este sa evitam consumul de carne, indiferent de provenienta sa. Daca inca nu suntem convinsi de posibilitatea de a fi sanatosi si in forma cu un regim vegetarian, putem recurge la un regim in care sa consumam doar peste si putina carne alba (de pui).
Zaharul si uleiul
     Sunt doua alimente care au aceeasi problema: rafinarea - un proces care le face usor conservabile, dar si foarte sarace in vitamine si minerale si, mai ales, greu de metabolizat corect pe termen lung de catre organism. Sa vedem in continuare efectele fiecaruia in parte.
     
Zaharul rafinat - contine o singura substanta in stare aproape pura (zaharoza), fara nici un fel de enzime si alte elemente nutritive naturale care sa ajute la metabolizarea sa. In consecinta, forteaza pancreasul, producand diabet (in Romania sunt in prezent un milion de diabetici!), apoi cauzeaza dezordini in lant, in intreg organismul. Este printre principalii vinovati pentru ingrasare, scaderea rezistentei la infectii, deficiente de concentrare si de somn, boli de piele, boli oculare si cardiace.
     
Uleiul rafinat - este obtinut printr-o serie de procese termice, care duc la obtinerea asa-numitelor „grasimi saturate”. Ajunse in organism, aceste grasimi accelereaza procesele de imbatranire a celulelor, fiind un factor de prima importanta in aparitia unor boli cum ar fi ateroscleroza, arterita obliteranta, ischemia cardiaca, insuficientele circulatorii cerebrale, accidentul vascular. Margarina, obtinuta prin incalzirea uleiului rafinat la 400 de grade, urmata de amestecarea sa cu o pudra de nichel si adaugarea de hidrogen industrial, este considerata mult mai periculoasa decat uleiul simplu, adaugand la afectele acestuia o mult mai mare sensibilitate la factorii declansatori ai bolii canceroase.
     
Solutia: ca inlocuitor al zaharului alb, putem folosi in cantitati mici zaharul brun, o varietate de zahar mai sanatoasa, pe care o gasim in magazinele naturiste, si, mai ales, mierea. Tot in magazinele naturiste, gasim si uleiurile presate la rece (de masline, de dovleac, de floarea-soarelui, de porumb). Este indicat sa le folosim zilnic, mai ales neprelucrate termic, ele fiind nu doar un remediu cu rol de prevenire, ci si de combatere a bolilor produse de consumul de grasimi saturate.
Aditivii alimentari (E-urile)
           Oficialii romani din Ministerul Sanatatii numesc aditivi „substantele care se folosesc la prepararea unor produse, in scopul ameliorarii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare” (conform Monitorului Oficial, nr. 268/1999). Cum „amelioreaza” acesti aditivi calitatea alimentelor? Afanandu-le pana devin pufoase ca vata, colorandu-le in toate culorile curcubeului, aromatizandu-le pana ne fac sa nu mai sesizam gustul si mirosul alimentelor naturale etc. Aceasta „ameliorare a calitatii”, fireste, costa bani si mai ales ne costa sanatatea. In ultimii patru ani, au fost introdusi in alimentatia romanilor 70 de aditivi, multi dintre ei interzisi in Uniunea Europeana, in SUA sau in Rusia. De ce au fost interzisi acesti aditivi in tarile respective? Pentru ca multi dintre ei sunt puternic cancerigeni, altii produc alergii, boli de piele, afectiuni nervoase. Lista acestor aditivi si a bolilor produse de ei este atat de mare, incat va trebui sa mai vorbim despre ei intr-un articol separat. Pana atunci, merita sa retineti o cifra: 4,5 kilograme - aceasta este cantitatea de aditivi pe care o ingurgiteaza un european in fiecare an. Pentru ca aditivii sunt prezenti in paine, in dulciurile preambalate, in sucuri, in margarina, in toate mezelurile si in tot mai multe tipuri de branza. Cu titlu generic, trebuie sa stiti ca, in proportie covarsitoare, aditivii alimentari sunt sintetici si ca atare sunt toxici, fiind nevoiti sa ne ferim de ei.
     
Solutii: cititi cu atentie eticheta fiecarui produs alimentar pe care il cumparati. Acolo este obligatoriu sa fie scrisi toti aditivii pe care respectivul aliment ii contine. Atentie, adesea producatorii folosesc, in loc de termenul de aditiv sintetic sau „E” urmat de trei cifre, termeni meniti sa pacaleasca: afanatori, amelioratori de gust, arome identic naturale etc. Evitati sa consumati aceste produse.
Un sfat final
      Pe langa faptul ca ne atrag atentia asupra pericolelor reale, stringente, la care ne expune alimentatia contemporana, informatiile cuprinse in cartea dr. Pavel Chirila mai pun in evidenta un lucru: organismul uman are o capacitate de adaptare si o rezistenta uimitoare. Altfel nu am putea rezista la factorii nocivi din alimentatie, corelati cu stresul psihic si cu poluarea la care suntem supusi zi de zi. Totusi, este necesar sa dam o mana de ajutor propriului nostru organism, a carui rezistenta este limitata. Cum sa facem acest lucru?


 In primul rand, invatand sa ne hranim sanatos. Iar un ghid excelent in acest sens poate fi chiar cartea pe care d-l dr. Pavel Chirila a avut amabilitatea sa ne-o puna la dispozitie pentru acest articol. Alimentatia echilibrata a omului sanatos este mult mai mult decat un ghid pentru evitarea alimentelor toxice. Este in primul rand un indreptar care ne invata ce, cat, cum si cand sa mancam, ne pune la dispozitie zeci de retete naturiste de preparare a hranei, ne explica pe larg valentele postului alimentar si anumite aspecte de ordin spiritual referitoare la actul hranirii. Pe scurt: un pretios indreptar de viata.

luni, 21 aprilie 2014

Tom McRae- Ghost of a shark

Ed Sheeran - I See Fire

Ed Sheeran - Kiss me

Ron Pope - Last First Kiss

Ron Pope - Let Me Go

Steven Wilson - Postcard

Porcupine Tree - Dark Matter

Steven Wilson - Deform To Form A Star

duminică, 13 aprilie 2014

Oboseala

Simptomului complex al oboselii cronice a inceput sa i se acorde din ce in ce mai multa atentie si s-a dovedit ca aceasta apare mai des la adolescenti si la adultii tineri. Femeile sunt afectate mai des decat barbatii. Pentru a evita aceste stari, programul zilnic ar trebui sa fie bine organizat: ore fixe de lucru, program de munca si de odihna respectat cu strictete, mers pe jos sau cu bicicleta, practicarea unui sport adecvat in timpul liber, asadar exercitii si activitati fizice cat mai des posibil, repaus obligatoriu, de 1-2 zile, dupa examene sau altfel de competitii, evitarea zgomotului, suprimarea tutunului, a cafelei, a bauturilor alcoolice si a medicamentelor stimulante, alimentatie rationala (fara excese) si echilibrata (bogata in minerale, vitamine si oligo-elemente), toate acestea ducand in final la un somn profund si odihnitor. De asemenea cel in cauza trebuie sa se auto-educe, imbunatatindu-si starea psihologica prin gandire pozitiva. Ca si durerea, oboseala este o suferinta cunoscuta de toata lumea. Ambele sunt semnale de alarma pe care organismul le trage cind se afla in pericol, pentru a se lua masurile necesare. in timp ce durerea da de veste ca intr-o anumita regiune are loc un proces disfunctional de tesut, oboseala avertizeaza ca rezervoarele organismului se epuizeaza. Se manifesta prin dureri de cap, sau in tot corpul, scaderea atentiei, intirzierea reflexelor, scaderea randamentului in activitatile zilnice. Oboseala apare dupa o zi normala de activitate, fara eforturi deosebite, care este fireasca si care dispare dupa 8 ore de somn. Dupa eforturi sustinute, peste limitele normale ale organismului, apare oboseala ca forma de boala, care dispare la terminarea efortului si trecerea la relaxare si odihna. Oboseala care devine permananta si suparatoare, poate fi datorata unei boli inca nemanifestate simptomatic, cum ar fi: cancerul, tuberculoza, hepatita sau alte boli. Oboseala psihica, denumita si astenie, este tot mai frecventa astazi, datorita modului de viata stresant, a consumului de stimulente cum ar fi cafeaua, tutunul, alcoolul si unele medicamente. Simptomele acestei astenii sunt: durerile de cap, insomnia, scaderea capacitatii de munca fizica sau intelectuala, irascibilitatea sau apatia. Atentie! Oboseala poate fi unul din simptomele unor boli de ficat, de rinichi, psihice, a cancerului sau a tuberculozei. Tratament naturist - Se trece la un mod de viata mai putin stresant, se alcatuieste un program de lucru rational, intercalat cu pauze, in timpul carora se pot executa exercitii fizice usoare, relaxante. La terminarea programului se poate face un dus reconfortant. in timpul liber se recomanda plimbari in aer liber sau exercitii usoare adecvate virstei. - Se renunta la stimulentele alimentare sau chimice, care pot deveni toxice si crea dependenta. - Evitarea starilor conflictuale, a stresului, a eforturilor epuizante fizice sau intelectuale. - Se recomanda plimbari in aer liber, exercitii usoare de relaxare. - Se trece la alimentatie bazata pe fructe si legume proaspete, bogata in vitamine si minerale. - Se fac spalari cu otet de mere, bai de sezut cu ceai din sunatoare. - Seara, inainte de culcare, se bea cu inghitituri mici lapte cald, cu miere. - Se beau ceaiuri din plante ca: musetel, conuri de hamei, pelin, roinita, maghiran, talpa gistii, tei, valeriana, sunatoare, tataneasa, nalba mare. - Se fac frectii cu ulei din pin, roinita, portocal, lemn de santal, sau inhalatii in baia de aburi. - Ca preparate naturale se recomanda paducelul si macul in capsule gelatinoase. - Camera unde se doarme sa fie curata, bine aerisita, cu o temperatura medie, fara zgomote puternice. - O ora de somn intre orele 20-24 este egala cu 2 ore de somn dupa ora 24. - Se vor evita mincarurile grele, cu condimente, care se digera greu, excitantele, cafeaua, ceaiul negru, alcoolul, mai ales seara. - inainte de culcare se face un dus rece, sau se aplica mantaua spaniola, se fac exercitii respiratorii si de relaxare. - Se evita a se consuma alimente care contin noradrenalina si dopamina, cu efect excitant, care intirzie adormirea. - Se va consuma peste, orez, piine integrala, legume uscate, banane, care cresc concentratia de acid animat (precursor al serotoninei) si care stabilizeaza buna dispozitie, calmeaza somnul. - Se evita a se consuma seara carne, oua, maioneza, condimente, paste fainoase, cartofi prajiti. Oboseala cronica Una dintre problemele actuale ale medicinei secolului nostru este cea a sindromului oboselii cronice, ca o noua forma de tulburare a polisistemului organismului, a carei cauza nu a fost acoperita nici din punctul de vedere al etiologiei, nici din punctul de vedere al patogenezei. Aceasta problema este cauza diverselor tulburari ale sanatatii fizice si intelectuale a oamenilor in societatea contemporana. Scaderea capacitatii de munca fizica si intelectuala, tulburarile psihosomatice, fenomenele de tulburare a personalitatii au nu numai consecinte de ordin medical pentru persoana bolnava, ci trezesc si reactia negativa a celor care o inconjoara pe aceasta. Potrivit prognozelor specialistilor, cresterea numarului si a intensitatii factorilor neprielnici din mediul inconjurator, cresterea ritmului de viata al omului contemporan, scaderea capacitatilor lui de aparare in viitorul apropiat vor duce la cresterea frecventei aparitiei persoanelor suferinde de sindromul oboselii cronice. Ce este sindromul oboselii cronice Potrivit definitiei National Institute of Health (SUA), sindromul oboselii cronice este o suferinta sistemica cu o dominare a disfunctiilor sistemului nervos central, in care oboseala este doar unul dintre simptome. Medicul pune diagnosticul de sindrom al oboselii cronice atunci cind pacientul are urmatoarele caracteristici : oboseala permanenta, inexplicabila sau recidivanta, timpul aparitiei careia poate fi determinat destul de exact; senzatia de oboseala nu este rezultatul unei tensiuni permanente fizice sau psihice; starea nu se imbunatateste considerabil dupa odihna obisnuita, ceea ce duce la scaderea capacitatii de munca, la scaderea activitatii profesionale, educative sau personale ; prezenta la pacient a patru sau mai multe dintre simptomele enumerate mai jos: scaderea memoriei de scurta durata (memorare) sau a capacitatii de a-si concentra atentia; inflamarea gitului (senzatia unei dureri, a unei arsuri in git, raguseala) ; ganglioni limfatici la git sau sub unii muschi care pot fi descoperiti printr-o simpla palpare (ganglionii se gasesc pe partea laterala a gitului sau in cavitatile submusculare si au dimensiunea unui bob de mazare) ; dureri ale muschilor (o durere care se muta, senzatia de apasare, senzatia de slabiciune a miinilor, picioarelor, muschilor spinarii) ; artralgie, dureri foarte mari ale articulatiilor (senzatia de durere a articulatiilor fara a da semne de inroseala, umflaturi sau tulburari ale miscarilor) ; somnul care nu iti da senzatia de odihna si recapatare a puterilor; slabiciune, vlaguire dupa eforturi nesemnificative din punct de vedere fizic sau psihic, oboseala care dureaza mai mult de 24 de ore. Daca, dupa ce v-ati testat cu ajutorul parametrilor dati mai sus, ati descoperit ca puteti suferi de sindromul oboselii cronice, trebuie sa mergeti la medic. Mai inainte de toate trebuie sa excludeti toate afectiunile care sint insotite de oboseala de lunga durata - afectiunile sistemice (reumatism, tuberculoza pielii), infectiile cronice, patologia glandei tiroide, afectiunile psihice. Pentru bolnavii de sindrom al oboselii cronice sint caracteristice de asemenea unele semne de oboseala intelectuala, cum ar fi greutatile intimpinate in cautarea rapida a cuvintelor necesare in conversatie, imposibilitatea de a reproduce ceea ce tocmai au citit. Se observa de asemenea tulburari de vedere - imagini neclare, dureri ale ochilor, actiunea iritanta a luminii puternice. Pentru tulburarile din sfera psiho-emotionala sint caracteristice dispozitia proasta, enervarea, nelinistea, izbucnirea in lacrimi fara un motiv concret. Dintre simptomele somatice trebuie sa atragem atentia asupra ritmului cardiac (aritmie, tahicardie), durerilor de stomac, constipatiei sau diareei, tulburarilor ciclului menstrual. Care sint cauzele dezvoltarii acestei boli Patogeneza sindromului oboselii cronice recunoaste ca baza a acestuia teoriile infectioasa, imunitara si neuroendocrinologica. Cea mai apropiata de adevar si cea mai argumentata in acelasi timp este teoria psiho-neuroendocrinologica. Ca baza a acestei teorii patogeneza sindromului oboselii cronice ia conditia de tulburare a axei hipotalamo-hipofizare. Dupa cum se stie, hipotalamusul este o structura a creierului, prin care se realizeaza informatia care intra prin canalele senzoriale din mediul inconjurator si de asemenea informatia despre homeostaza (mediul interior al organismului). Hipotalamusul este un sistem polifunctional al autoreglarii si automatizarii proceselor neuroreglatorii, care se opun schimbarilor dinamice ale factorilor din mediul inconjurator si homeostaza. Hipotalamusul este legat cu adenohipofiza intr-un sistem unitar neuroendocrin, sensibil la schimbarile de natura exogenica si endogenica. Axa hipotalamo-hipofizara raspunde pentru imbunatatirea functionarii tuturor sistemelor organismului ca o rezistenta la factorii de stres de natura exogenica si endogenica si mentinerea balansului vegetativ. Printre factorii care determina tulburari ale corelatiei hipotalamo-hipofizare se numara incarcaturile psiho-emotionale, situatiile de stres de lunga durata, schimbarile cronobiologice (dereglari ale regimului de munca si odihna, munca pe timp de noapte, schimbarile de fus orar in timpul zborurilor transoceanice). Acestor factori le putem adauga o situatie nefavorabila din punct de vedere ecologic, actiunea razelor electromagnetice si ionice, care sint continute in produsele alimentare si in mijloacele chimice naturale, chiar in medicamente. Acestia si alti factori care actioneaza prin intermediul unor sisteme senzoriale determina niste reactii de raspuns in sistemele superioare de reglare ale sistemului nervos central si chiar tulburari de natura hipotalamo-hipofizaro-endocrina (ale glandelor suprarenale, ale tiroidei), care duc la tulburari de natura metabolica, imunitara, nervoasa si psihica (se caracterizeaza ca boli ale lipsei de adaptare). Rolul important al tulburarilor sistemului nervos central in patogeneza sindromului oboselii cronice ca o boala a lipsei de adaptare este confirmat de datele despre frecventa cazurilor de boala in timpul unor catastrofe naturale (urmarile din punct de vedere medical ale uraganului Andrew), in timpul unor actiuni de razboi (sindromul veteranilor razboiului din Golful Persic), in timpul catastrofelor ecologice (catastrofa de la Cernobil). Este de remarcat si cresterea relativa a numarului suferinzilor de sindromul oboselii cronice in marile orase ale tarilor bine dezvoltate din punct de vedere intelectual, dar si in rindul reprezentantilor straturilor societatii care nu exceleaza din punct de vedere social si economic. Cine sufera cel mai des de sindromul oboselii cronice Potrivit datelor oferite de statisticile medicale, intre 65 si 78 la suta dintre pacientii cu sindrom al oboselii cronice sint femeile aflate la virsta reproductiva (intre 18 si 50 de ani). O asemenea statistica este conditionata de un mecanism foarte complex al reglarii neuroendocrinologice a homeostazei organismului feminin, in particular al reglarii hipotalamo-hipofizaro-gonadice, pentru care sint caracteristice ciclicitatea cronobiologica, legaturile inverse senzoriale si poliorganice. Fiind complicat prin constructia si legaturile sale functionale, complexul neuroendocrinologic al femeii este mai sensibil la schimbarile mediului inconjurator si ale homeostazei. Pentru confirmarea acestei idei se pot aduce urmatoarele exemple: amenoreea din timpul razboiului, dezvoltarea sindromului hipotalamo-hipofizar in perioada de pubertate la fete ca urmare a unei tensiuni nervoase si psihice de lunga durata (starile de stres continuu la scoala sau in familie), a bolilor infectioase, a traumelor. Sindromul oboselii cronice printre femeile din SUA este raspindit in proportie de 0,8-2,5 la suta din numarul populatiei, in Italia - 0,28 la suta, iar in Australia - 0,04 la suta. Cum se trateaza sindromul oboselii cronice In zilele noastre exista citeva directii in tratarea sindromului oboselii cronice, dar cu toate acestea nici una dintre ele nu este determinata din punct de vedere patogenic si nici destul de eficace. Pentru cresterea capacitatii de munca fizica si psihica, pentru inlaturarea oboselii, pentru revenirea starii de buna dispozitie, cea mai eficienta este folosirea unor antidepresive naturale. De exemplu, foarte indicat este decoctul de sunatoare - un mijloc natural cunoscut inca din vechime pentru intarirea capacitatilor de aparare ale organismului. Un moment important in terapia sindromului oboselii cronice este scaderea starii de stres care insoteste in mod permanent ritmul dezordonat al vietii noastre. Pentru aceasta va ajuta preparatele care au la baza tranchilizatorii naturali. Nici un fel de medicament insa nu poate inlocui o alimentatie normala, echilibrata, adecvata eforturilor depuse si starii psihice si emotionale. O mare insemnatate au folosirea factorilor naturali de tratare, exercitiile fizice, elementele de psihoterapie care alcatuiesc un tratament determinat din punct de vedere patogenic al acestei boli. Pentru ca toate reactiile sistemelor de reglare neurovegetativ si neuroendocrin sint nespecifice (excitant nespecific - raspuns nespecific), si tratamentul indreptat catre restabilirea echilibrului rupt trebuie sa se opuna factorilor negativi cu actiune nespecifica. Asemenea proprietati au factorii naturali de tratament care intra in arsenalul fizioterapiei si reabilitarii medicale. Metodele fizioterapeutice sint naturale (tratamentul balneoclimateric) si artificiale (terapia cu raze laser, terapia cu lumina, hidroterapia) si au o serie de superioritati fata de terapia medicamentoasa. Ele nu produc alergii si boli de natura medicamentoasa, nu au efecte secundare, nu duc la dependenta de medicamente, sint asimilate usor de catre bolnav. Baia - mai buna decit somnul Cel mai bun tratament fizioterapeutic este intr-o statiune balneoclimaterica sau intr-un spital. In arsenalul metodelor recomandate intra ultrasunetele, electroanalgezia, diferite proceduri in apa. In conditii domestice va puteti organiza propria statiune balneoclimaterica. Mai inainte de toate un dus cu apa calda si rece in fiecare dimineata. Schimbarea regimului temperaturilor tonifica organismul, ii imbunatateste capacitatile de adaptare. Seara este recomandata o baie calda. Un efect uimitor are psihohidroterapia domestica. Iata reteta ei: la o baie cu apa calda (temperatura apei 25-30 de grade) trebuie sa adaugati 5 kilograme de sare obisnuita, grunjoasa si va cufundati dupa aceea in apele Marii Moarte (cine doreste altceva isi poate imagina orice). Stingeti lumina si odihniti-va intr-un intuneric si o liniste profunde 30-40 de minute. Este bine ca in acest timp sa ascultati un disc care sa aiba imprimate sunetele marii. Dupa cum s-a demonstrat prin experiment, cele 40 de minute ale unei asemenea proceduri cu actiune de recuperare sint egale cu sase ore de somn normal. Dintre celelalte metode fizioterapeutice trebuie sa amintim tratamentul cu raze ultraviolete. Dupa cum au observat cercetatorii americani, scaderea lungimii zilei, scaderea actiunii razelor ultraviolete ale soarelui coincid cu cresterea numarului de pacienti cu sindromul oboselii cronice. Soarele poate fi inlocuit cu solarul. Melanina prelucrata sub actiunea razelor ultraviolete intensifica activitatea de secretie a substantelor active din punct de vedere biologic, a mediatorilor, creste nivelul hormonilor glandelor suprarenale in singe. Cu toate acestea, inainte de a merge la solar, trebuie sa consultati un medic care sa vada daca nu exista oarece contraindicatii pentru o asemenea procedura. Unde se odihnesc suferinzii de sindromul oboselii cronice De foarte mare insemnatate este reabilitarea bolnavilor de sindromul oboselii cronice intr-o statiune, alegerea corecta a careia este deosebit de importanta pentru aceasta categorie de pacienti - de loc si anotimp depinde succesul tratamentului. Schimbarile de fus orar si de zone climaterice pot determina o agravare a procesului si pot duce la urmari de nedorit, pentru ca astfel de modificari drastice constituie un stres suplimentar pentru organismul care are nevoie de odihna. Procedeul de adaptare la un nou climat este insotit de o reorganizare a sistemelor neuroendocrinologic si imunitar. Schimbarile de temperatura, umiditate, lungime a zilelor, de activitate solara sint un puternic factor de stres. Daca un organism sanatos reactioneaza la asemenea schimbari prin reactii de adaptare, la un pacient cu sindromul oboselii cronice acest lucru conduce la o incarcatura suplimentara a sistemelor afectate si determina o crestere a disbalansului. Dupa tratamentul intr-o statiune balneoclimaterica sau chiar acasa cea mai indicata este convalescenta intr-un sanatoriu dintr-o zona cu clima obisnuita. In mod favorabil actioneaza asupra celor care sufera de sindromul oboselii cronice climatul din Muntii Carpati. In tratamentul care are loc intr-un sanatoriu bolnavilor cu acest sindrom li se aplica tot arsenalul de factori naturali de terapie, care duc la scaderea stresului, la fortificarea sistemelor nervos si imunitar. Aceste metode sint: diverse proceduri in apa, bai de aer, exercitii fizice etc. Deosebita atentie trebuie acordata folosirii terapiei cu radiu. Radiul continut in apele minerale ale unor statiuni este un izvor de raze alfa de mica intensitate. Radiul din apa care este folosita pentru baile bolnavilor (hidromasaj, pneumohidromasaj) duce la stralucirea pielii datorita particulelor alfa, sub actiunea carora are loc radioliza apei si a albuminelor. Produsele radiolizei sint stimulatorii actiunii T-limfocitelor, stimuleaza secretia de citochinine si de substante active din punct de vedere biologic. La pacientii care au fost tratati cu aceasta terapie s-a observat o crestere a imunitatii, o scadere a fenomenului de fibromialgie (pina la disparitia bolii), normalizarea somnului si cresterea capacitatii de munca. Caracterul cronic al procesului, absenta unor factori etiologici determinati si a unei teorii clare a patogenezei sindromului oboselii cronice necesita cautarea unor noi cai in tratarea acestei boli, cu folosirea atit a terapiei bazate pe medicamente, cit si pe metode naturale. Numai grija permanenta pentru sanatatea proprie, un regim normal de lucru si de odihna, o alimentatie echilibrata si bogata din punct de vedere nutritiv si o atmosfera psiho-emotionala favorabila va ajuta sa va impotriviti unei asemenea suferinte atit de grele, cum este sindromul oboselii cronice.

Pagini