UPDATE: 10 ani de parnaie si confiscarea sediilor televiziunilor, plus a tuturor proprietatilor certe si a activelor din strainatate, se cheama executie. Sentinta asta n-are nici o legatura cu dreptatea. Parca-i viol cu talharie, combinate cu traficinternational de droguri si de carne vie.
Ăsta nu-i un text pentru cei care au numai certitudini. Nu scriu pentru depozitarii umorilor politice. Mă lasă rece și inflamările, și ideile preconcepute. Încă există o categorie de oameni care mă interesează. Cei care gândesc cu propriile capete.
N-am avut o relație privilegiată cu Voiculescu. El nu s-a topit niciodată după mine, eu l-am evitat cât am putut. Cadrul personal a fost exclus, cel profesional a fost extrem de soft. Am rezistat atâta amar de vreme-n trust, de unde am plecat fără ca măcar vreunul dintre noi să simtă nevoia unei discuții de final, fiindcă Voiculescu nu s-a băgat peste mine. Tucă m-a apreciat și m-a învestit cu încrederea lui, iar Gâdea, trebuie să recunosc, a ținut foarte mult la ideea lui de a-mi oferi posibilitatea să fac o emisiune. La ziar mi-am făcut treaba, la televizor am făcut cifre care, transformate-n bani, acopereau cu vârf și îndesat costurile emisiilor realizate și-i rămânea mogulului suficient pe deasupra. Să plătească destui oameni care, din varii motive, atunci nu performau, dar care azi pozează-n campionii pereni ai ratingului.
Eu și Voiculescu n-am reușit să strângem o medie de o întâlnire față-n față pe an. Pentru că, pe de o parte, ca un capitalist de sistem ce se afla, omul discuta cu directorii societăților (ceea ce nu mi s-a întâmplat să fiu), iar, pe de altă parte, eu m-am străduit să nu fac personală o relație pe care nici unul dintre noi n-a dorit-o. Șase ani, cât am avut emisiune pe două dintre posturile din Intact, nu l-am invitat niciodată. Și, o scriu fără să clipesc, nici el nu s-a autoinvitat. Nici măcar vreo aluzie subtilă, prin intermediari, n-a făcut. Ce spun băieții, că datorită faptului că au avut libertatea de a vorbi a crescut Antena 3, e perfect adevărat. Da, cu amendamentul că relația Voiculescu-Băsescu devenise ireparabilă. Și, da,cu remarca mea răutăcioasă că, la capitolul antibăsismului din Intact, se aplică perfect zicerea istorică a ilegaliștilor de odinioară “puțini am fost, mulți am rămas”.
Despre proces, o să încerc să fiu cât de concis pot. Pentru că lumea deja știe. A fost o mascaradă, o execuție publică împănată cu argumente populiste și cu termeni care să-i inflameze pe săraci și pe proști împotriva bogatului care le-ar fi luat pâinea de la gură. Grivco, societate comercială care funcționa legal, nu omul Voiculescu, a cumpărat de la stat ICA, o altă societate comercială. A achiziționat acțiuni, nu active (terenuri, clădiri etc). Asta înseamnă, incluzând (desigur) și activele, angajații (cu lefuri cu tot), activul și pasivul societății, necesitățileinvestiționale. A luat-o ieftin? Da, foarte ieftin! E ilegal să cumperi ieftin? Nu! E ilegal să dai șpagă la stat ca să-ți vândă ieftin. A probat cineva vreo dare/luare de mită? Nu! Există vreo depoziție a vreunui inculpat că a fost presat de un anume decident politic să subevalueze patrimoniul ICA în favoarea Grivco sau că, după privatizare, a beneficiat de vreo subită generozitate a lui Voiculescu? Nu! Banii, pentru acțiuni și investiții, au venit dintr-un cont bancar și s-au dus într-un alt cont bancar. Cu raportare obligatorie la toate organismele specializate ale statului. După ce fuseseră, în prealabil, produși din activități comerciale și impozitați de același stat. Unde-i spălarea de bani? Nu e! Valoarea prejudiciului, stabilită la 60 milioane euro, ar fi hilară dacă n-ar fi tragică. Să spui că Voiculescu a beneficiat în 2002, când valoarea terenurilor nu se compara nici măcar cu aia de azi, de o pleașcă socotită la valoarea din 2008, vârful bulei imobiliare, e dovadă de rea-credință, nu de prostie. Se face caz de finanțarea trustului de la ICA. Profund fals, manipulator cu rea-credință. Clădirile și/sau terenurile ICA au fost puse gaj, în favoarea Antenei 1, nu a Antenei 3, pentru garantarea unei linii de credit, nu a unui credit. Banii stau, în cazul ăsta, la bancă. Beneficiarul poate trage din ei când are nevoie. Și-i pune la loc, cu dobânda aferentă, după ce nu-i mai folosesc. A executat Raiffeisen un singur activ din curtea ICA? Nu! Deci beneficiarul a achitat obligațiile, banca și-a încasat dobânda, a plătit impozite la stat.
basescu-stolojan-voiculescu
A fost Voiculescu securist? Dacă mă întrebați pe mine, ca și Băsescu, da. Dar nu asta s-a judecat în instanță. A făcut avere inventând penicilina, îndulcitorii fără zahăr sau iphone-ul? Nu, a prosperat, bazându-se pe banii strânși până-n Revoluție, pe relațiile dezvoltate în timp, dar și pe influența politică, din activități de comerț. Nici asta nu s-a judecat. A greșit că n-a predat trustul de presă șacalului politic Băsescu? Nu, asta i-a prelungit supraviețuirea. Dac-o făcea, era de mult executat, ca și Vântu. A ales să se bată, într-un care pe care cum n-a mai existat altul după Revoluție, cu el. Și a pierdut. Pentru că nici un exponent, fie el și la vârf, al Sistemului nu poate câștiga bătălia cu Sistemul. Orice produs are un ciclu de viață. Al lui Voiculescu a expirat.